Mi-am oprit sufletul sa-l adap,
Cu aripi moi si obosite;
Dar gustul era sarat.
Spre soarele inflacarat,
Mi-am ridicat sfios privirea,
Insa contrar la ce-am sperat,
M-a lasat orb, licarirea.
Am luat visele in palma,
Si le-am aruncat in lumea plina de amar,
Insa cand au incercat sa doarma,
S-au ales cu totii cu-n cosmar.
<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu