Imaginatia pura

Am asezat, stelele pe cer,
Si le-am atribuit, cate un mister,
Drept conducatoare, am vrut sa fie Luna,
Mai mandra ca ea, sa nu fie nici una,

Ca Mare Strajer, pe Luceafar l-am ales,
Sa-mi poata lumina, noaptea al meu vers,
Am agatat vantul, pe bolta cereasca,
Sa-mi mangaie obrazul, in inserarea casta.

Zorii diminetii, i-am inzestrat cu flori,
Si-un rau ca din cristale, sa smulga ai mei fiori,
Soarele ce rasare, ma incalzeste-ncet,
Sa simt alinare, in sufletu-mi pe piept.

Apoi am pus oceane,sa-mi sting focul magmatic,
Iar pe fundul lor, un secret enigmatic,
Uscatul l-am lasat, de teama ca ma-nnec,
Ce am creat imi place, si nu as vrea sa plec.

Insa strapuns de atatea, sageti de adevar,
Musc si eu ca toti, din Pacatosul Mar,
Si iata-ma cum stau, intins, lungit pe pat,
Incheind acest vers, ramas fara regat...

<>