Ma preseaza timpul rece,
Fiece clipa ce trece,
Fiece vers ce il scriu,
Ca pare asa pustiu.
Ma doare, ma arde-n suflet,
Fiece vers ce il scriu,
Si imi mai curma un zambet,
Ca timpu-i tot mai tarziu.
Ma doare cand stiu ca trec,
Trei clipe la orice vers,
Si c-o nepasare rece,
Imi pare tot mai pervers.
Si ma doare asa de tare,
Ca nici n-as mai vrea sa scriu,
Dar un gand imi spune tare:
El te face sa fii viu !
Si atunci fiori ma trec,
Tremura intregu-mi trup,
Cum vreodata as putea,
Singur, sufletul sa-mi rup?
Stiu ca peste ani si ani,
Cand voi fi un mos senil,
Versul ma va-nntineri,
Si n-am sa mai fiu debil.
Imi confera nemurirea,
Si ma face sa fiu zeu,
Chiar de timpul trece aiurea,
Si-s doar un om slab, doar eu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu